Îndemnuri de suflet folositoare
”Însă, dacă dorim să avem fericire veșnică la învierea de apoi, să nu fim fără de grijă, ci cu frică și cutremur să slujim Preabunului nostru Dumnezeu până la ultima noastră suflare. Chiar dacă cineva ar fi împodobit cu toate faptele bune, nu poate fi fără grijă în veacul de acum. Mântuitorul ne spune că: „Cine va răbda până la sfârșit, acela se va mântui” (Matei X, 22). Să luăm pildă de la corăbierii care vin cu corăbiile pline de multe bogății și bunătăți. Ei priveghează pururea, chiar când ajung la liman sunt cu mare grijă ca nu cumva să se lovească cu corabia de vreo stâncă și să li se întâmple primejdie și pagubă mare.
Auziți ce zice dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur în această privință: „Să nu fim nepăsători și nerecunoscători față de binefacerile care le-am luat prin Învierea Domnului. Nici să zicem: iată, Postul Mare a trecut, de acum putem să fim fără de grijă. Căci acum, mai mult decât înainte, trebuie să avem mare grijă pentru suflet ca nu cumva trupul întărindu-se, pe suflet să-l facă mai neputincios. Ca nu purtând grijă pentru rob, de stăpân să ne lenevim. Căci nevoința noastră duhovnicească este pentru toată viața”. ”
Extras din predicile p Cleopa Ilie
Programul liturgic pentru saptamana 22 – 28 mai
”O, Iisuse Hristoase, Cel ce ai călcat cu moartea pe moarte și celor din morminte le-ai dăruit viața, primește ca un miros de bună mireasmă duhovnicească această puțină rugăciune. Și dăruiește-ne nouă, celor ce suntem în mormântul nesimțirii, viața veșnică, ca să-Ți cântăm Ție: Aliluia!
Apărătorul cel mare și Doamne, biruitorul morții celei veșnice, ca cei ce ne-am izbăvit de omorârea cea duhovnicească, cele de laudă aducem Ție, noi robii Tăi și zidirea Ta. Cel ce ai biruință asupra morții, de moartea păcatelor slobozește-ne pe noi, care grăim: Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!”
Hristos a înviat!
Cuvant de folos
”Astăzi prăznuim praznicul praznicelor și sărbătoarea sărbătorilor. Astăzi este bucurie duhovnicească pretutindeni în lumea creștină. Astăzi Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a luminat toate prin Învierea Sa. Cerul și pământul după cuviință să se veselească, căci lumina Învierii Domnului a umplut de lumină cerul și pământul și iadul și pe toți cei ținuți în legăturile morții cu nădejdea învierii, la veșnică veselie i-au adus prin coborârea Mântuitorului în iad. Astăzi Hristos, viața noastră a pus temelie nouă neamului omenesc prin Învierea Sa și a încununat toate minunile preaslăvite făcute de El pe pământ.
Astăzi este ziua Învierii Domnului, biruința împăcării, surparea războiului, stricarea morții și înfrângerea diavolului. Astăzi după dreptate ni se cade să repetăm cuvintele profetului Isaia: „Unde-ți este, moarte, biruința ta? Unde-ți este, moarte, boldul tău?” (Osea XIII, 14; I Corinteni XV, 55). Astăzi ușile de aramă le-a zdrobit Stăpânul Iisus Hristos și pe însăși numirea morții a schimbat-o, căci nu se mai numește moarte, ci somn. Mai înainte de venirea lui Hristos și de iconomia Crucii, însuși numele morții era foarte înfricoșat. Că omul cel dintâi, după ce a fost creat de Dumnezeu, cu moarte a fost amenințat: „Din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit” (Facere II, 17).
Astăzi biruințele cele strălucite ale noastre s-au făcut. Astăzi Hristos Domnul a biruit moartea și pe tiranul diavol l-a surpat, iar nouă cale către mântuire prin înviere ne-a dăruit. Deci toți să ne bucurăm, să săltăm și să ne veselim că Mântuitorul a biruit moartea și iadul și pentru mântuirea noastră pe toate le-a lucrat.”
Extras din predicile p Cleopa Ilie
Muzeul manastirii
Locasul plin de maiestate astfel inaltat a fost să fie înzestrat cu odoare şi podoabe demne de frumuseţea şi măreţia clădirii.
Aspectul cel mai interesant în toate domniile este faptul că în spatele acestora trebuie să-l bănuim tot pe cărturarul şi artistul din scaunul de mitropolit care a ştiut să-şi educe colaboratorii conform gustului şi viziunii sale artistice.
Unde ne gasiti
Aflată în nordul Moldovei, la 15 km de Suceava, vestită ctitorie a marelui mitropolit şi cărturar Anastasie Crimca, se înalţă aici de peste veacuri ca o mărturie pentru zbuciumul trecutului moldovenesc, pentru iscusinţa şi dragostea de frumos a oamenilor de pe aceste meleaguri.
Personalitati
Cronologie
1587: Apare menţionat în documente că diacul Ilie, fiul lui Ioan Crimca, primeşte de la Petru Şchiopul moşia Dragomireşti.
1587: Ilie Crimca se retrage la Mănăstirea Putna şi este călugărit, purtând numele de Anastasie.
1588: Anastasie Crimca primeşte titlul de arhimandrit şi este numit egumen la Galata.
1600: Anastasie Crimca este ales episcop de Rădăuţi.
1600: Anastasie Crimca depune jurământ de credinţă lui Mihai Viteazul.
1602: Anastasie Crimca sfinţeşte biserica Schitului cu hramul Sfântului Ilie, Sfântul Enoh şi Sfântul Ioan Evanghelistul.
1607: Anastasie Crimca devine episcop de Roman.
1608: Anastasie Crimca este numit mitropolit al Moldovei.
1609: Anastasie Crimca sfinţeşte biserica mare a Mănăstirii Dragomirna cu hramul Pogorârea Sfântului Duh.
1609: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna un Tetraevanghel cu miniaturi pe pergament.
16 martie 1610: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna un Apostol – manuscris cu miniaturi pe pergament, care se află astăzi la Viena și pe care se află scris Testamentul lui Crimca cu triplul blestem de a nu fi închinată mănăstirea altor mănăstiri din afara țării.
1610: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna două liturghiere din care unul este scris de diaconul Dumitraşcu.
8 iulie 1612: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna epitaful Adormirea Maicii Domnului.
1 iulie 1614: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna un alt Tetraevanghel, care păstrează între paginile lui menţiunea că „e făcut şi dăruit mănăstirii de către Mitropolitul Anastasie Crimca spre pomenirea sa și a părinților săi Ioan şi Cristina”.
1615: Mitropolitul Anastasie Crimca îl unge domn pe Alexandru Movilă împotriva voinţei sultanului.
Iunie 1616: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna două manuscrise cu miniaturi: un liturghier şi Psaltirea, ambele având menţiunea că au fost făcute şi dăruite de ctitor.
1617: Anastasie Crimca este înlocuit din scaunul de Mitropolit .
1619: Anastasie Crimca construieşte la Suceava primul spital public din Moldova.
1621: La năvălirea tătarilor în ţară are loc minunea cu sfintele moaşte ale Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.
1624: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna o cruce sculptată în lemn de cedru, cu o frumoasă ferecătură în filigran de argint aurit.
1626: Anastasie Crimca dăruieşte Mănăstirii Dragomirna un alt epitaf cu Punerea în Mormânt a Mântuitorului.
20 septembrie 1626: Mitropolitul emite Noul Aşezământ Bisericesc din Moldova, cunoscut şi sub numele de Regulamentul lui Crimca.
1627: Cu binecuvântarea lui Crimca, domnitorul Miron Barnovschi construieşte la Dragomirna zidurile şi turnurile de apărare.
1629: Anastasie Crimca încetează din viaţă, fiind înmormântat în pronaosul bisericii mari a ctitoriei sale.
Mai 1653: Mănăstirea este jefuită şi arsă de cazacii lui Timus Hmelnizki .
2 octombrie 1658: Asupra Mănăstirii Dragomirna au năvălit tătarii .
31 august 1763: Vine la Dragomirna marele stareţ Paisie Velicicovski.
1767: Împărăteasa Ecaterina a Rusiei dăruieşte Mănăstirii Dragomirna un policandru de cristal (se află expus în una din sălile muzeului de la Dragomirna) şi clopotul cel mare numit Zaporojanul, în greutate de peste 1100 kg.
1775: Bucovina a fost anexată Austriei.
1775: Odată cu intrarea Bucovinei sub ocupaţia Imperiului Austro-Ungar, mănăstirilor din Bucovina li se impune vinderea moşiilor mănăstireşti de peste frontiere şi punerea moşiilor aflate în ţară sub administrarea statului. În mănăstirile rămase deschise, au permisiunea să vieţuiască doar 25 de călugări.
Octombrie 1775: Pleacă la Secu cea mai mare parte a obştii, împreună cu Sfântul Paisie Velicicovski.
1843 – 1845: La Mănăstirea Dragomirna s-au făcut lucrări de restaurare la turnul clopotniţei şi s-a construit noul corp de chilii. De la fostul corp se păstrează până astăzi doar temelia care se vede înaintea intrării în noul corp.
1959: Regimul comunist instalat în Romania, prin decretul 410, admite ca în mănăstiri să rămână numai monahiile care au peste 50 de ani şi monahii de peste 55 de ani.
1960: Mănăstirea Dragomirna devine mănăstire de maici.
1965 – 1976: Au loc la Dragomirna lucrări ample de restaurare și se construieşte noul Paraclis.