Simeon Stroici
Simeon Stroici
Numele lui Simeon sta alături de ceilalți ctitori pe pisania bisericii mici de piatră din cimitirul Dragomirnei, ridicată cu șapte ani mai înainte de mănăstirea propriu-zisă-cea mare, la 1602: „Au zidit această biserică smeriţii robi şi închinători Sfintei Treimi, Kir Anastasie Crimcovici, fost Episcop de Rădăuţi, şi Pan Lupu Stroici, mare logofăt, şi fratele său, Pan Simion, mare viestiernic, în zilele evlaviosului domn Ioan Ieremia voievod şi ale prea iubiţilor lui fii Ioan Constantin, Alexandru şi Bogdan voievozi, în anul 7110, iulie 27 şi închinată sfinţilor: dreptul Enoch, Ilie şi evanghelistul Ioan”.
Simion Stroici, mare vistiernic, împreună cu fratele său Luca Stroici, mare logofăt, au susţinut financiar planurile arhitectonice ale viitorului mitropolit. Intelectual apropiat de Biserică, cu o trăire specială, evidenţiată in danii şi în legendele transmise până azi, a fost un boier învăţat.
Simion Stroici a fost mare vistier sub Movileşti, în 1596-1607. Stăpân la Căcăceni, Steţcani, Criveşti, Micleuşeni, Grozinţi6. A murit Simion Stroici înainte de 1623 şi a fost înmormântat la mănăstirea Probota. A fost căsătorit cu Antimia, moartă la 1620/1621 şi înmormântată tot la mănăstirea Probota, cu care a avut 3 feciori – Ionaşco (mort la 1611/1612), doi gemeni Nicolae şi Grigorie (ambii morţi de mici la 1596) şi o fată – Ana.

